Azi e una din zilele in care am o bresa in activitate.din cand in cand, parca ca sa compenseze perioadele aglomerate cand sunt fortata sa lucrez la 2-3 proiecte in acelasi timp, apare o fereastra de genul asta.un moment in timp care ma lasa sa fac si altceva.care ma lasa sa-mi petrec dimineata privind pe geam, la soare, la oamenii care se scurg unul dupa altul intr-un ritm parca unitar, ca al picaturilor de apa. In care pot sa ma bucur de gustul cafelei, de prima gura pe care pot sa o iau si sa o simt, concentrandu-ma doar pe gustul cafelei, fara nici un alt factor extern in minte. e momentul in care ma pot concentra pe actiuni individuale, acordand timp fiecareia dintre ele in parte. de ex - desfac o banana.in zilele obisnuite as intinde mana spre ea, fiind cu ochii in monitor cautand sau citind mailuri cu specificatii, as deschide-o tragand de coada pana cand s-ar rupe si nu m-as uita la ea decat pentru a incerca sa evit acele pielite/coji interioare.nici macar nu mi-as da seama de cate ori am muscat din ea.sau cat de mari au fost imbucaturile. azi - am intors capul si m-am uitat la punga cu cele 2 banane.m-am uitat la amandoua, la coaja lor, am observat diferentele de culoare si granulatia de pe coaja uneia.am detectat un miros pe care se pare ca il emana coaja bananelor atunci cand au stat in zone cu umezeala ridicata.m-am uitat la coada pentru a vedea din ce punct as putea sa o rup.cand am desfacut-o am fost observat ca miezul bananei este mai gros decat parea deoarece coaja era mai subtire.i-am simtit gustul si textura. am simtit senzatia de atingere a pielitii pe mana ca un lucru constient inregistrat de creier cu toate celulele si nu doar in coltisorul care inregistreaza toate actiunile pe care le facem automat.

Imi place senzatia asta.este ca atunci cand sunt in concediu si simt ca pentru mine timpul isi pierde consistenta lui obisnuita, dilatandu-se pe anumite perioade, ca o meduza care atunci cand se deplaseaza isi modifica structura, corpul parand ca se dilata. acelea sunt momentele cand pot sa stau sa urmaresc soarele, sa vad nervurile si marginile unei frunze care isi modifica cameleonic culoarea in urma atingerii unei raze.cand imi place sa-mi intind mainile si picioarele simtind parca cum se extind cu centimetrii in plus ca si cum ar fi stat strans legate, prinse intre ele.sunt momentele in care mersul meu isi modifica ritmul pentru ca eu sunt constienta ca merg si simt pasii.momentele in care pot face in asa fel incat sa simt fiecare lucru in parte cu fiecare din multitudinile de senzatii pe care le genereaza, fiecare individual si nu ca intr-un amalgam de lucruri, un melanj de senzatii pe care pana la urma nu-l simt decat partial deoarece creierul e ocupat sa colecteze si sa croseteze alte senzatii in functie de gandurile si de preocuparile din acel moment.

Imi place ca pot sa simt ca acord un timp anume fiecarei actiuni/lucru cu care ajung sa intru in contact, un timp doar pentru el, in care sunt constienta si ii acord atentie doar lui.si acela este momentul in care descopar multitudinea de ramificatii ale senzatiilor si fatetelor pe care un lucru obisnuit le poate avea si care ma bucura si ma face sa simt un soi de satisfactie, de multumire interioara.

Sunt momentele in care simt ca zambesc tot timpul pentru ca in interiorul meu totul este linistit ca suprafata unui lac. In care simt ca sunt deschisa si pot recepta toate senzatiile si informatiile pe care exteriorul mi le poate oferi deoarece nu trebuie sa ma mai concentrez si sa pierd timp analizand si cercetand si lamurind ceea ce este in mine, in mintea mea, ci imi pot canaliza toata capacitatea de intelegere si de captare catre exterior, in care ma simt un receptacul imens.ce este minunat in acele momente este ca reusesc sa separ, sa receptez si sa ma incarc doar cu lucruri care imi provoaca placere, pe care le simt luminoase si bune. nimic din ce ar fi negativ, gri si urat nu m-ar putea atinge si nici nu ar putea patrunde in acele momente in mine. deoarece nimic din mine nu ar putea atrage in acel moment aceste lucruri iar ele, chiar existand in proximitatea mea, nu ar face-o decat ca lucruri de a caror existenta as fi constienta dar care nu ar afecta-o in nici un fel pe a mea.