intermitentele memoriei

acum 2 ani era fiecare gand
acum 1 an fiecare celula era impregnata de el cu el
acum am uitat de ziua lui

gol.urat.si negru.si pustiu.si nod in gat.si gust sarat.

mangaiem,vindecam copilul.e doar o poveste.

is it a neverending story..?!


"Now, Bastian, you're old enough to get your head out of the clouds and start keeping both feet on the ground. all right ?"

si totusi Bucurestiul nu e atat de urat..

m-am oprit ieri pret de o cafea si o privire pe o terasa. de fapt pe terasa celei mai urate cladiri (dupa cum o denumeste un prieten). eu nici macar nu o pot numi urata. eu o vad doar sinistra.ca o femeie obeza imbracata intr-un corset de latex roz mai mic cu 4 numere.si corsetul, si femeia, ar fi aratat mai bine, mai potrivit, unul individual de celalalt.

terasa era goala.era dupa ploaie cand inca asfaltul mai respira.am ajuns acolo cu vena de la gat zbatanduse in urma unor cuvinte aruncate in graba.m-am asezat uitandu-ma in gol, convinsa si decisa sa tac si sa nu vad.dar am vazut.am vazut grupul de oameni de pe trotuarul opus.am vazut coloanele cladirii de langa.am vazut picaturile de ploaie atarnate de frunze.am vazut copacul care la mijloc era lovit de soare.am vazut jumatatea verde vesel si jumatatea verde mohorat.am vazut cerul gri-albastru in fata si roz-portocaliu-bleu in spate.am vazut maini impreunate.am vazut zambete.am vazut ochii verzi cu irizatii de ciocolata.am vazut omul care ma lasa sa vad.care ma lasa sa tac ca sa pot sa vad.sa vad ca bucurestiul nu e chiar atat de urat chiar daca esti pe terasa celei mai urate cladiri

Imi dau sandalele...

dar nu orice sandale ci "SANDALELE"!!!sandalele pe care le-am iubit din prima clipa!sandalele care erau accesoriul perfect la rochita bomboana-fondanta, rochita mea minunata care e atat de vesela incat parca ea insasi e un zambet imens!

a fost dragoste la prima vedere....

am intrat in magazin cu niste colegi care faceau shopping in pauza de masa sau terapie prin shopping ;0) (de, ce poti face in pauza de masa daca lucrezi vis-a-vis de Plaza?!) si cand am intors capul le-am vazut!!! stateau acolo cumintele pe raft asteptandu-ma parca pe mine!am simtit inclusiv acel gol-furnicatura in stomac!

si nici macar nu mi le-am luat in acel moment.nuu!!!trebuia sa ma conving ca they are the ONES!

m-am dus, m-am uitat la ele, le-am luat in palma, le-am mangaiat pielea din interiorul talpii, le-am intors pe o parte, m-am uitat la talpa, le-am pus la loc, m-am dus langa unul dintre colegi si i-am aruncat nepasatoare un "dupa ce termini sa te uiti vreau sa-ti arat ceva", am asteptat 10 min, l-am dus langa ele si i-am zis pe un ton neutru "ce zici?" "-mda.sunt misto" "-iimhh", le-am pus apoi la loc, m-am prefacut ca nici nu-mi pasa de ele...am facut tot dansul paunului!!!

bineinteles ca la sfarsitul programului am fugit in Plaza si mi le-am luat!imi spuneam "daca le mai gasesc inseamna ca sunt pentru mine!". nu numai ca le-am gasit dar era si ultima pereche marimea mea!evident ca am gandit "erau pastrate special ptr mine!"

nu eram decat eu si sandalele mele! (da, Marius, a fost inclusiv acel dans)

si apoi a venit prima purtare..dupa 10 min de mers aveam ochii in lacrimi si dorinta nebuna de a merge in maini.am incercat sa-mi aranjez talpile in toate pozitiile posibile!rezultatul insa a fost acelasi: picior ros in ambele parti interioare ale talpii, basici, pleznit basici, carnita cruda suferinda, ochii in lacrimi, privire de caine batut, picioare tarsaite, cautat un loc de stat cu disperare.dar!!dar!!nu m-am lasat doborata de prima experienta nereusita!putea fii doar o intamplare!poate piciorului ii trebuie timp sa se obisnuiasca, ajustam piciorul.erau SANDALELE!!!vedeti voi, nu puteam renunta la ele... si am mai incercat si a 2-a oara...din fericire nu am mers pe jos decat 10 min in total.un timp redus la maxim fata de prima experienta si totusi acelasi rezultat.. si a 3-a oara.cand am simtit ca sunt ori eu ori sandalele!nu am mai putut!!!imi venea sa ma asez pe o bordura si sa plang!si de durere si de oftica!nu puteam purta sandalele!!!asta era adevarul.
si trebuia sa fac ceva cu ele. pentru ca mi-au placut atat de mult si ptr ca mi-au fost atat de dragi stiam ca nu o sa pot sa le ingrop intr-un dulap, intr-o cutie!si nici nu le puteam da oricum si oricui.trebuia sa stiu ca va fi cineva care le va place macar la jumatate cat le-am placut eu.cineva care sa si le doreasca si care sa aiba grija de ele, care sa se simta rasfatata in ele, care sa se uite la picioare in timp ce merge si care sa le zambeasca!

si am gasit.asa ca maine le dau.acum le-am sters talpa in interior, m-am mai uitat la ele si m-am gandit daca totusi nu as mai putea incerca inca o data.dar m-am uitat la talpi si am vazut semnele inca vizibile de la ultimele basici (de vinerea trecuta) si..m-am simtit trista.imi dau sandalele...

Shall we fly?

Poti dansa pe ritmul batailor inimii tale?

nu, intrebarea nu e a mea.adica e si a mea in aceiasi masura in care e si a voastra.ne-am intrebat, nu-i asa, si noi de cateva ori acelasi lucru.dar acum am regasit-o in pagina teodorei (teodoraszasz)

am avut acel moment scurt de constientizare, il stiti si voi, cand esti prins in mult prea multe lucruri, prea prins in trecut si viitor, ca sa traiesti prezentul, sa respiri sa simti sa vezi clipa de acum.asta care a trecut chiar acum si care te-a mutat in alta.momentul cand cineva te prinde de brat si-ti spune sa-ti deschizi umbrela ptr ca ploua.lucru pe care il descoperi si tu usor mirat si usor confuz.da, ploua.si da, tu erai cu umbrela inchisa in mana.dar tu nu erai "acum".tu erai peste o ora, peste o zi sau peste o saptamana.tu depasisei clipa asta, clipa prezenta, de ceva timp, de saptamana trecuta probabil.

mi-am adus aminte de pasii mei.de mersul meu de din-nainte.erau pasi veseli, pasi saltareti, pasi ezitanti, pasi repezi, pasi mari, pasi laterali, pasi alunecosi, pasi!puteam sa simt fiecare pas in parte si totusi sa simt intregul dans pe care il creau..

constientizarea a fost ca imi tarasc picioarele de ceva vreme.le tarsesc.le pot aproape auzi si zgomotul: hhhaarrrssshhhh taarrssshhh. taarrssshhh hhhaarrrssshhhh

asta e pasul meu de dans de acum. din clipa prezenta.

<< - imi place intrebarea : "poti dansa pe ritmul batailor inimii tale?"

...puteam.era un ritm.un ritm alert.acum simt doar sa-mi tarsesc picioarele..

- e un passo doble mai lent. orice dansator trebuie sa se si odihneasca din cand in cand. >>