de zambet intr-o dimineata ploioasa

este o dimineata atat de mohorata!cu picaturi de ploaie, cu vant nebun si rece, fara frunze roshii care sa coloreze asfaltul.o dimineata atat de "morocanoasa" inca ai face orice in afara de a arunca cu zambete in dreapta si stanga.mi-am pus ciorapii portocalii ca sa zambeasca ei pentru mine si mi-am luat pantaloni 3/4 ca "zambetul" sa fie cat mai larg.
apoi au venit si zambetele mele.am primit un mail - exact genul de mail pe care trebuie sa-l primesti intr-o dimineata rece si mohorata ptr a te simti ca dupa o ceasca de ciocolata calda

Sent: Friday, September 26, 2008 9:40 AM

Subject: wish to see ur morning face :-p

Neata!

Mai mi-am propus sa trec pe la tine asa intr-o zi ploioasa, cat de dimineata, sa te surprind si sa-ti fac o poza :-p
Acum tocmai am fost anuntat ca tre sa fac ceva, deci dimineata asta e exclusa.
Ce faci in week-end?

de NEcomentat (in seara asta) !

luni am primit cadou un bilet de avion ptr un wkd la Viena
miercuri am aflat ca am fost avansata
joi am fost la un interviu ptr un nou job

m-am uitat la un serial acum.episodul incepea ceva de genul - cand am devenit adulti?cand am trecut de la perioada cand singurele griji erau alegerea prajiturilor (or something like that..) la maturitate? si insinua usor ideea ca maturitatea sucks.maturitatea=responsbilitati.ptr ca, in the end, sa se termine intr-o nota optimista - ca totusi si maturitatea e buna la ceva

si am stat si m-am gandit: cand am inceput eu sa-mi gandesc viata in functie de Alex?de cand deciziile mele - legate de o posibila demisie,de un nou curs, de o facultate,.., au inceput sa fie gandite in functie si de viitorul lui?sau de al bunicii mele?sau de al tatalui meu?cand au inceput sa-mi bage pe gat, sa ma hraneasca fortat cu aceasta "responsabilitate"?si cum dracului de a prins atat de bine?si cum de unii nu se prinde?nuu..! tricku` e sa te prinda de cand esti mic si sa ti-o bage pe gat in doze mici lucrand pe partea de sensibilizare

deja in momentul asta nici macar nu-mi mai dau seama ca de fapt majoritatea deciziilor mele sunt luate avand deja "factorul alexandru" atasat, analizat si luat in calcul.asa cum acum cativa anii au fost "factorul mama", "factorul tata", "factorul bunica"

am fost intrebata daca as lucra undeva.undeva in afara.am zis ca da.mai ales ca jobul ar suna bine, ar fi (alt)ceva.urmatoarea intrebare care mi-a fost pusa a fost : "pai si alexandru?" - "pai daca eu as lucra acolo alexandru ar avea viitorul asigurat. raspunsul mi-a venit fara ca macar sa-l gandesc in clipa aia.el fusese deja gandit,analizat, luat in calcul din momentul in care zisesem da posibilitatii.

...vorba unei prietene : REALITATEA = CACA

nu-mi place toamna asta!sau debutul ei.chiar deloc!
dar nu acum.acum este moment de cafea buna (in curs de racire), de Leonard Cohen, de un whirling dance to the end of love, de albastru-gri, de vant rascolitor, de-o strangere si o respiratie mai agitata, de verde

de "no comment"

azi am trecut pe langa un loc de joaca.erau vreo 3-4 copii cu varste cuprinse intre 3-11 ani.dupa ce am depasit locul am auzit in spatele meu pasi ca si cum cineva ar alerga si am auzit un glas de copil strigand "femeia!femeia!" - eram singura persoana din jur asa ca m-am intors.era o fetita dragalasa de aprox 3 ani care tara dupa ea o creanga cat ea de mare si care, cand m-am oprit, a aruncat-o spre mine strigandu-mi "facea-re-ai infarct!"

eram in drum spre prietena mea care nascuse inainte cu o zi

azi dimineata asteptand metroul am observat o tanara domnisoara (ce-mi place acest apelativ si ce ma amuz ca il folosesc eu :-)) ) deci - o tanara domnisoara foarte atragatoare.inalta - 1.70 aprox + tocuri, gambe subtiri dar nu f subtiri, frumos conturate, o rochie rosie pana deasupra genunchiului, infoiata, cu topul alb cu rosu, par lung negru pieptanat peste cap si prins in coada.intr-un cuvant te facea sa te gandesti la o dansatoare de flamenco cu picioare nervoase.

imi place cand observ fete frumoase/dragute/atragatoare, imi place sa le privesc si nu ma pot abtine sa nu le admir, uneori chiar m-am trezit ca le zambesc.si-mi plac cele care au grija detaliilor.la care se observa clar aceea "ultima privire" aruncata in oglinda intregii tinute, fie aceea tinuta sport, office sau oricare alt gen ar fi ea.

am privit-o cu admiratie cum se urca in metrou, cum se aseaza pe scaun si.. aici mi-a pierit toata admiratia.d-ra era purtatoare de aur - asta e, nu o sa fac teoria chibritului de ce prefer eu argintul.mai ales ca aurul pe care il purta era de bun simt - cercei de dimensiuni medii, doar o bratara sau doua nu f groase, un inel si..SI la gat pe un snur de cauciuc negru - din ala care se gaseste la tarabe cu placute de armata agatate de el sau cu celebrul medalion cu frunza de marijuana, deci pe acel snur atarna un medalion tot din aur (cel putin din aur parea) de aprox 5 cm care arata exact asa :

I

N

G

E

R

A

S

H

marimea literelor variind - una mare una mica.si da, exista chiar si acel H de la sfarsit.

langa mine era un baietas de cartier din genul pantofi albi cu bot lung + sosete albe de bumbac pe care, uitandu-se la medalion, l-a bufnit rasul.pai daca si pe el l-a bufnit rasul..

fetelor, ingerasilor, de ce va faceti asta?de ce dati cu bata in balta in halul asta?

(coborand din metrou m-am gandit - oare exista si DRACUSHORUL ?)

ce faci cand dupa atata timp nu ti-au mai ramas cuvintele?cand simti ca le-ai pierdut, le pierzi printre degetele rasfirate pentru ca nu mai ai cui sa le dai.intorci capul, acolo la stanga unde stiai ca este, unde gluma "negustata" de nimeni altcineva isi avea un alt ecou al rasetului tau, unde cuvantul era preluat si transformat, reinterpretat si eliberat sub alta forma, unde imaginea din ochii tai care te facea sa zambesti ironic isi gasea un alt loc facut de un alt zambet amuzat, unde se nasteau polemici si discutii aprinse, unde exista liniste si aceea tacere care nu te obliga.ce faci cand intorci capul si la stanga nu mai e nimic?nu mai este ochiul, nu mai este gura, nu mai este urechea

ce faci cand nu mai ai cui sa-i dai

mai am in pumni doua vorbe pe care mi le-am dorit atat de mult sa le impart

am o imagine :

si : am mancat fructe de mare