dar nu orice sandale ci "SANDALELE"!!!sandalele pe care le-am iubit din prima clipa!sandalele care erau accesoriul perfect la rochita bomboana-fondanta, rochita mea minunata care e atat de vesela incat parca ea insasi e un zambet imens!
a fost dragoste la prima vedere....
am intrat in magazin cu niste colegi care faceau shopping in pauza de masa sau terapie prin shopping ;0) (de, ce poti face in pauza de masa daca lucrezi vis-a-vis de Plaza?!) si cand am intors capul le-am vazut!!! stateau acolo cumintele pe raft asteptandu-ma parca pe mine!am simtit inclusiv acel gol-furnicatura in stomac!
si nici macar nu mi le-am luat in acel moment.nuu!!!trebuia sa ma conving ca they are the ONES!
m-am dus, m-am uitat la ele, le-am luat in palma, le-am mangaiat pielea din interiorul talpii, le-am intors pe o parte, m-am uitat la talpa, le-am pus la loc, m-am dus langa unul dintre colegi si i-am aruncat nepasatoare un "dupa ce termini sa te uiti vreau sa-ti arat ceva", am asteptat 10 min, l-am dus langa ele si i-am zis pe un ton neutru "ce zici?" "-mda.sunt misto" "-iimhh", le-am pus apoi la loc, m-am prefacut ca nici nu-mi pasa de ele...am facut tot dansul paunului!!!
bineinteles ca la sfarsitul programului am fugit in Plaza si mi le-am luat!imi spuneam "daca le mai gasesc inseamna ca sunt pentru mine!". nu numai ca le-am gasit dar era si ultima pereche marimea mea!evident ca am gandit "erau pastrate special ptr mine!"
nu eram decat eu si sandalele mele! (da, Marius, a fost inclusiv acel dans)
si apoi a venit prima purtare..dupa 10 min de mers aveam ochii in lacrimi si dorinta nebuna de a merge in maini.am incercat sa-mi aranjez talpile in toate pozitiile posibile!rezultatul insa a fost acelasi: picior ros in ambele parti interioare ale talpii, basici, pleznit basici, carnita cruda suferinda, ochii in lacrimi, privire de caine batut, picioare tarsaite, cautat un loc de stat cu disperare.dar!!dar!!nu m-am lasat doborata de prima experienta nereusita!putea fii doar o intamplare!poate piciorului ii trebuie timp sa se obisnuiasca, ajustam piciorul.erau SANDALELE!!!vedeti voi, nu puteam renunta la ele... si am mai incercat si a 2-a oara...din fericire nu am mers pe jos decat 10 min in total.un timp redus la maxim fata de prima experienta si totusi acelasi rezultat.. si a 3-a oara.cand am simtit ca sunt ori eu ori sandalele!nu am mai putut!!!imi venea sa ma asez pe o bordura si sa plang!si de durere si de oftica!nu puteam purta sandalele!!!asta era adevarul.
si trebuia sa fac ceva cu ele. pentru ca mi-au placut atat de mult si ptr ca mi-au fost atat de dragi stiam ca nu o sa pot sa le ingrop intr-un dulap, intr-o cutie!si nici nu le puteam da oricum si oricui.trebuia sa stiu ca va fi cineva care le va place macar la jumatate cat le-am placut eu.cineva care sa si le doreasca si care sa aiba grija de ele, care sa se simta rasfatata in ele, care sa se uite la picioare in timp ce merge si care sa le zambeasca!
si trebuia sa fac ceva cu ele. pentru ca mi-au placut atat de mult si ptr ca mi-au fost atat de dragi stiam ca nu o sa pot sa le ingrop intr-un dulap, intr-o cutie!si nici nu le puteam da oricum si oricui.trebuia sa stiu ca va fi cineva care le va place macar la jumatate cat le-am placut eu.cineva care sa si le doreasca si care sa aiba grija de ele, care sa se simta rasfatata in ele, care sa se uite la picioare in timp ce merge si care sa le zambeasca!
si am gasit.asa ca maine le dau.acum le-am sters talpa in interior, m-am mai uitat la ele si m-am gandit daca totusi nu as mai putea incerca inca o data.dar m-am uitat la talpi si am vazut semnele inca vizibile de la ultimele basici (de vinerea trecuta) si..m-am simtit trista.imi dau sandalele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu