nu, intrebarea nu e a mea.adica e si a mea in aceiasi masura in care e si a voastra.ne-am intrebat, nu-i asa, si noi de cateva ori acelasi lucru.dar acum am regasit-o in pagina teodorei (teodoraszasz)
am avut acel moment scurt de constientizare, il stiti si voi, cand esti prins in mult prea multe lucruri, prea prins in trecut si viitor, ca sa traiesti prezentul, sa respiri sa simti sa vezi clipa de acum.asta care a trecut chiar acum si care te-a mutat in alta.momentul cand cineva te prinde de brat si-ti spune sa-ti deschizi umbrela ptr ca ploua.lucru pe care il descoperi si tu usor mirat si usor confuz.da, ploua.si da, tu erai cu umbrela inchisa in mana.dar tu nu erai "acum".tu erai peste o ora, peste o zi sau peste o saptamana.tu depasisei clipa asta, clipa prezenta, de ceva timp, de saptamana trecuta probabil.
mi-am adus aminte de pasii mei.de mersul meu de din-nainte.erau pasi veseli, pasi saltareti, pasi ezitanti, pasi repezi, pasi mari, pasi laterali, pasi alunecosi, pasi!puteam sa simt fiecare pas in parte si totusi sa simt intregul dans pe care il creau..
constientizarea a fost ca imi tarasc picioarele de ceva vreme.le tarsesc.le pot aproape auzi si zgomotul: hhhaarrrssshhhh taarrssshhh. taarrssshhh hhhaarrrssshhhh
asta e pasul meu de dans de acum. din clipa prezenta.
<< - imi place intrebarea : "poti dansa pe ritmul batailor inimii tale?"
...puteam.era un ritm.un ritm alert.acum simt doar sa-mi tarsesc picioarele..
- e un passo doble mai lent. orice dansator trebuie sa se si odihneasca din cand in cand. >>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu