Aseara am plecat spre casa cu o colega.avusesem chiar o zi chinuitoare si nu reusisem sa-mi dau seama daca vreau sa plec singura spre casa sau nu.
E genul care probabil ca intra in top 5 office freaks al majoritatii colegilor.probabil pentru ca nu vorbeste aproape niciodata cu nimeni.si pentru ca machiajul si imbracamintea ei se axeaza pe culori inchise.i se si spune morticia, din ce am auzit.o tipa inteligenta de altfel, cu un umor fin si ironic, atenta la detalii, la oamenii din jur.dar o persoana care se tine la distanta de tot ce inseamna "viata din birou".sau cel putin asa pare...
E genul care probabil ca intra in top 5 office freaks al majoritatii colegilor.probabil pentru ca nu vorbeste aproape niciodata cu nimeni.si pentru ca machiajul si imbracamintea ei se axeaza pe culori inchise.i se si spune morticia, din ce am auzit.o tipa inteligenta de altfel, cu un umor fin si ironic, atenta la detalii, la oamenii din jur.dar o persoana care se tine la distanta de tot ce inseamna "viata din birou".sau cel putin asa pare...
Imi aduc aminte fata socata-consternata a colegilor in momentul in care le-am spus ca s-a oferit sa ma duca cu masina si ca tot drumul a vorbit si a glumit.era ca si cum le-as fi spus ca totusi mutul poate sa vorbeasca.
intr-un fel, nu stiu cum, s-a “lipit” de mine.a venit pur si simplu spre mine, intr-o zi, luandu-ma total pe nepregatite.a venit cu ganduri si situatii ipotetice.cu povesti si metafore.
Ieri am plecat din nou cu ea.aproape jumatate de drum a vorbit la telefon ceea ce intr-un fel m-a bucurat, lasandu-mi mie timp si spatiu sa nu ma gandesc la nimic si pur si simplu sa ma uit pe geam.la frunze, trotuare umede, culori pe jos, lumini.. puteam sa las gandurile sa planeze peste si printre toate fara sa fie nevoie sa se “aseze” pe ceva.
A terminat conversatia si m-a privit cum ma uitam pe geam.
“imi place toamna.toamna si iarna sunt anotimpurile mele preferate”
“serios?” (toamna mi se parea oarecum normal, imi place si mie toamna cu nebunia de culori in continua schimbare, cu mirosurile ei de umed si pamant, de ceata si fum, cu nuantele de verde amestecat cu rosu.dar nu intelegeam de ce si iarna.nu intelegeam asocierea.si toamna si iarna..?! doua anotimpuri reci?!de obicei preferintele tuturor se leaga de doua anotimpuri care se completeaza unele pe altele, unul mai cald si unul mai rece.toamna si iarna?!)
“serios?”
“da, sunt singurele anotimpuri care nu-mi forteaza sufletul sa se deschida la frumusetea din jur.decorul exterior este la fel ca sufletul meu.si el poate sa stea in continuare inchis.stii ce inseamna vara pentru un om al carui suflet e mort, vested?vara cu caldura si soarele ei?!sau primavara cu verdele si florile ei?!toamna tarzie si iarna sunt triste si fara viata adevarata in ele, asa cum este si sufletul meu, vested, si, astfel, rezoneaza.pe cand primavara tarzie, vara si toamna timpurie sunt atat de frumoase, de pline de viata, de speranta, incat sufletul meu plange fara incetare ca nu poate fi la fel.din acest motiv zbuciumul sufletesc este infinit mai mare"
A terminat conversatia si m-a privit cum ma uitam pe geam.
“imi place toamna.toamna si iarna sunt anotimpurile mele preferate”
“serios?” (toamna mi se parea oarecum normal, imi place si mie toamna cu nebunia de culori in continua schimbare, cu mirosurile ei de umed si pamant, de ceata si fum, cu nuantele de verde amestecat cu rosu.dar nu intelegeam de ce si iarna.nu intelegeam asocierea.si toamna si iarna..?! doua anotimpuri reci?!de obicei preferintele tuturor se leaga de doua anotimpuri care se completeaza unele pe altele, unul mai cald si unul mai rece.toamna si iarna?!)
“serios?”
“da, sunt singurele anotimpuri care nu-mi forteaza sufletul sa se deschida la frumusetea din jur.decorul exterior este la fel ca sufletul meu.si el poate sa stea in continuare inchis.stii ce inseamna vara pentru un om al carui suflet e mort, vested?vara cu caldura si soarele ei?!sau primavara cu verdele si florile ei?!toamna tarzie si iarna sunt triste si fara viata adevarata in ele, asa cum este si sufletul meu, vested, si, astfel, rezoneaza.pe cand primavara tarzie, vara si toamna timpurie sunt atat de frumoase, de pline de viata, de speranta, incat sufletul meu plange fara incetare ca nu poate fi la fel.din acest motiv zbuciumul sufletesc este infinit mai mare"
am inghetat pe scaun.stiam.stiam ce inseamna.si mai stiam si ce trebuie sa fie in sufletul unui om ale carui anotimpuri "preferate" sunt toamna si iarna doar pentru ca sunt singurele in care el poate sa stea amortit, inghetat. singurele in care parca totul nu mai doare atat de tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu