Stau pierduta in soare.ma simt suprapusa peste lume asta, ca si cum ai suprapune o imagine din alt film peste un altul. vin cu timpul, cu miscarile, culorile si sunetul meu peste un alt film in plina derulare.Totul pare sa se miste repede, mai repede, pe alta viteza decat a mea si asta-mi da o senzatia ciudata. ciudata dar nu neplacuta. ca si cum de abia m-am trezit din somn si ma uit cu ochii usor adormiti spre lume si sunt inca in acele secunde in care ritmul meu este incetinit si inca nu s-a putut corela, conecta la ritmul general. ca si cum ai sta pe marginea unei piste de maraton, ii vezi pe toti miscandu-se si trecand pe langa tine intr-un ritm unitar care nu este acelasi cu al tau si tu stii ca in momentul in care o sa intri in spatiul lor, ritmul lor o sa devina al tau, te vei misca cu aceiasi viteza, prins de tumult, vei avea acelasi orizont in fata ochilor. Dar acum inca sunt pe ritmul meu, in filmul meu, cu muzica mea pe fundal..

Eu si Cohen. l-am purtat zilele astea peste tot cu mine. mi-am incetit ritmul pentru a-l putea pastra mai mult, cu gandurile si vorbele lui in filmul meu. in plin soare, in mijlocul unei izbucniri umane de miscare, zgomot si culoare, eu, piesa nemiscata, mi-am incetinit ritmul pana la 0, creand un alt spatiu in timp, unde totul se misca la un alt ritm decat al lumii inconjuratoare. eu si cohen. un cohen fortat sa ramana mai mult intr-un univers caruia nu-i apartine. ca si cum ai fi la o intalnire si ai sti la ca ora 7 iubitul o sa plece. usor, pe ascuns, impingi cu degetul acele secundarului in sens opus, creand un timp, un spatiu, doar pentru voi, in care sa-l mai ti, sa-l mai pastrezi.. timpul incepe sa se miste altfel pentru voi, totul se deruleaza in alt ritm si totul se schimba in universul vostru : sunetele, miscarile, culorile. stii insa ca in momentul in care vei ridica degetul de pe acele ceasului, ritmul vostru, universul momentului vostru din timp, va fi inghitit, preluat de ritmul general. lasand doar amintirea momentului cu un alt timp, al lui.

eu si cohen.ca si cum ar fi un eu al meu alaturi de cohen, asa cum un eu al lui este alaturi de mine.

"..trupul meu nu lasa urme pe-al tau, acum sau vreodata.."

(..gandurile tale lasa urme printre gandurile mele..)

am ezitat inainte sa ma apropii mai mult.am ezitat daca sa ii intind mana sa mergem la plimbare. imi placea si imi parea indeajuns imaginea, bucatica cunoscuta, sigura. (am observat ca am tendinta, atunci cand ceva imi place foarte mult, sa nu las nimic sa afecteze acel lucru, aceea parere, aceea imagine.) gandul ca Cohen - scriitorul nu s-ar putea ridica la valoarea lui Cohen - cantaretul/compozitorul a blocat orice tentativa si informatie care ar fi putut sa ajunga si sa atinga imaginea, gandul, parerea.

(ii multumesc baiatului cu privirea albastra-aurie care a intins mana si a sters gandul)