azi

Azi am adunat in ochi intreaga tristete a cerului.

Daca ai veni si m-ai intreba “De ce ai ochii tristi, copile?” ti-as spune “Azi nu sunt ochii mei. Azi am nori in loc de ochi.”Azi vad totul prin nori gri, ochii mei. Griul ochiului meu se rasfrange.ochiul pateaza inima.inima ma face sa simt gri verdele tau.

Daca azi ti-ai scoate verdele copacului din ochiul tau si mi l-ai pune in mana, ca o ofranda, ti-as spune ca-l vad tot gri. mi l-ai pune pe mana si lianele ochiului tau s-ar rasuci in jurul mainii mele gri, inverzind drumul. mi-ai arata mana acoperita de verdele ochiului tau dar eu as vedea-o tot gri. ti-ai lasa ochiul sa urce pe brat, agatand umarul, rasucindu-se in jurul gatului, inverzind ceafa, plonjand in marea de gri, ochiul meu. “ce vezi acum?” “vad copacul verde al ochiului tau crescand in ochiul meu!”

Dar daca azi mi-as fi scos eu norul gri al ochiului meu si ti l-as fi pus in mana, ca o ofranda....?!